Știi că așa este. E necesar să te iubești pe tine, pentru ca altcineva să ajungă să facă asta.
Dacă nu crezi că meriți să fii iubită, cum ai putea să atragi pe cineva care să te iubească ?
Nu vei reuși să atragi decât bărbați care nu te vor iubi cu adevărat, fiindcă tu ești cea care crede că nu merită ceva mai bun.
Dar lucrurile se simt așa: ți se pare că alungi dragostea, că nici măcar nu reușești s-o vezi, atunci când se aprope de tine…
Dar asta nu înseamnă că nimeni nu te poate iubi.
Nici că nu ai putea să iubești pe cineva cu toată inima și din tot sufletul.
Indiferent de cum te apreciezi tu pe tine, dragostea există. Ar fi însă mai ușor s-o găsești dacă te-ai simți bine cu tine însăți.
Atunci când te străduiești, când te lupți ca să pară că te simți bine, știu că n-o să-ți placă să auzi asta, dar nu faci decât să blochezi dragostea să vină la tine.
Cât de crudă aș putea părea dacă ți-aș spune că dacă ești atât de nesigură pe tine, n-ai putea să iubești cu adevărat pe altcineva ? Și că nici altcineva nu va putea să te iubească ?
O să spui: E ridicol ! N-are niciun sens !
Un lucru verificat este că :
Este mult mai ușor să-i iubești pe alții decât să te iubești pe tine.
Așa că, de ce să nu practici pe ei ?
Dacă poți să-ți iubești prietenii, chiar în ciuda defectelor lor, atunci poți înțelege că și ei pot să facă asta, în ciuda defectelor tale. A-i iubi pe ceilalți, ne ajută să ne dezvoltăm compasiunea și să ne acceptăm mai ușor pe noi înșine.
Dacă ați iubit vreodată pe cineva cu o stimă de sine scăzută, ați văzut că lipsa lui de încredere nu v-a descurajat prea mult. Ați avut mai multă grijă, ați încercat să îl faceți să se vadă, așa cum îl vedeați voi.
Dar nu ați renunțat să iubiți pe cineva doar pentru faptul că trecea prin lupte interioare.
Lupta interioară nu e lipsă de iubire de sine. Este o dovadă a judecății asupra sinelui.
Cu cât mai sever ești cu tine, cu atât mai sever vei fi și cu ceilalți.
Un studiu a dovedit că dacă nu avem înțelegere pentru slăbiciunile noastre sau pentru eșecurile noastre, înseamnă că nu vom manifesta aceste sentimente nici pentru ceilalți.
Antidotul acestui lucru este compasiunea pentru propria persoană.
Asta înseamnă să înțelegem că nu suntem singurul care trece prin asta.
Că sunt și alți oameni care se luptă cu aceleași lucruri ca și noi.
Nu-i judeci pentru că se luptă cu ceva, nu ?
De ce te-ai judeca pe tine, atunci ?
Compasiunea pentru propria persoană nu înseamnă că vei reuși, magic, să te iubești și să te accepți așa cum ești. Este doar un început al acestui proces. În unele zile te vei simți mai bun ca alții. Dar chiar și în zilele tale cele mai rele, tot meriți iubire, să știi !
Așa sunt și ceilalți oameni. Exact ca și tine.
Așa că oricât de aiurea te-ai simți, e bine să nu te faci neapărat că te simți bine. Dacă reușești să te ierți și să te accepți, chiar vei începe să te simți mai bine. Și chiar să te iubești pe tine.
Când ajungi să faci asta, nu mai ai nevoie de altcineva să te iubească.
Iar când nu mai ai nevoie, legile lui Murphy vor începe să funcționeze…ca întotdeauna.